Finala Cupei Timișoara a fost precedată de un moment special. Este vorba despre festivitatea de retragere a lui Andrei Păiuș.
Acum antrenor secund, Păiuș a fost parte a lotului de jucători până sezonul trecut. Născut la 18 martie 1985, Andrei a făcut junioratul la LPS Banatul Timișoara și apoi a jucat 20 de sezoane la seniori, cele mai multe în tricoul Timișoarei, și a fost selecționat la naționala de seniori.
- Un moment special pentru tine. Cum l-ai trăit?
Da, a fost o surpriză maximă, nu mă așteptam. E clar că trebuie să vină și momentul ăsta. A venit din februarie, când Pero (n.r. – antrenorul principal) a sosit la echipă și mi-a spus clar că mă vrea secund. Mi-a spus atunci că nu o să mai joc deloc și era într-un fel și normal, pentru că atunci când faci multe lucruri deodată, nu faci nimic bine.
- Ce ți-au spus băieții după meci în vestiar?
Nimic. Ce mai era de spus? La ce-a fost la festivitate, nu mai trebuie să-ți spună nimic. Se închide o etapă din viața mea, se deschide alta și mă bucur că am avut ocazia asta și că am avut – să zic așa – încrederea oamenilor. Și sperăm să fie cel puțin la fel de frumoasă perioada care vine și etapa care vine.
- Ai lăcrimat un pic…
Da, rareori când sunt emoționat. De fel, nu mă exteriorizez, dar au fost niște emoții puternice și câteodată nu e nimic rău dacă arătăm ce simțim.
- Soția și cei două copii alături de tine. Sunteți o familie foarte frumoasă.
Da, fără ei nu puteam să fac nimic. Cred că în spatele oricărui jucător, antrenor, stă o familie și stă o femeie care îl înțelege și care are grijă de el.
- Andrei, cum a jucat echipa la acest turneu?
Nu suntem în cea mai bună formă acum. Venim după o perioadă destul de încărcată. Am avut unele greșeli, am avut și unele momente bune, dar per total se poate mai bine și cred eu că săptămâna aceasta deja începem să descărcăm. Au fost și două zile de pauză, iar băieții au venit motivați și au capacitatea să facă lucruri frumoase constant și pe durata întregului meci.
