Care este povestea echipei de juniori, campioană națională?
Grupa aceasta de juniori am pornit-o de la zero, practic. Ei aveau nouă-zece ani când am început să lucrez cu ei. Cei mai mulți handbaliști din actuala generație sunt timișoreni, dar pe parcurs am mai adus câțiva jucători. În contextul în care eram antrenor la lotul național de juniori, ei și-au dorit foarte mult să vină la Timișoara și să lucreze cu mine. A fost o muncă de mulți ani, circa opt, în care principiile după care ne-am ghidat au fost foarte clare. Le-am spus că trebuie să fie foarte buni și la învățătură. Eu fiind plecat zece ani, am văzut că trebuie să existe o conexiune între capacitatea lor intelectuală și cea sportivă. Drept urmare, toți au luat bacalaureatul, cei mai mulți dintre ei sunt la facultăți, nu doar la Facultatea de Sport, vor fi și la IT, și la Farmacie, și la Politehnică, vor fi și manageri, foarte multe ramuri în care vor studia. Este un model care se practică de foarte mulți ani în Europa și nu numai și cred că ar trebui să fie un model pentru toți sportivii din România.
Poate mai puțină lume știe că ești apropiat de seleționerul naționalei, Xavier Pascual. Cum te-a ajutat asta? Cum lucrează el?
Pentru mine este un model. Într-un fel, există asemănări între carierele noastre: și el a fost portar, a fost la echipa mare tocmai într-un moment când lucrurile nu stăteau bine la Barcelona. Cu principiile și gândirea lui despre handbal, a reușit să construiască o echipă competitivă. Ați văzut că și acum, Barca a câștigat Liga Campionilor și, fără a lua nimic din meritul actualului antrenor și al jucătorilor, aceasta este echipa clădită de Xavi, jucători aduși sau crescuți de el. Pe Dika Mem l-a luat la 17 ani și a ajuns cel mai bun jucător din lume; pe Aleix Gómez l-a promovat din Academia Barcelonei la 17 ani și a devenit cea mai extremă dreaptă și golgeterul Champions.
Pentru mine este clar: îmi este un foarte bun prieten și am foarte multe de învățat de la el. Mă voi ghida în cariera mea după principiile și metodele sale. Și încă un lucru: a fi un antrenor foarte bun nu înseamnă doar să fii foarte bine pregătit tehnic sau tactic. Este important ce se întâmplă și în afara antrenamentelor, pentru că un grup de jucători valoroși nu este ușor de gestionat și eu cred că de la coeziunea grupului și a vestiarului pleacă toate rezultatele.
Care vor fi obiectivele antrenorului Horvath Atilla în sezonul 2022/2023?
În primul rând, construirea unei echipe din ce în ce mai competitive, pentru că Timișoara și în special suporterii noștri merită acest lucru. Apoi, îmi doresc foarte mult integrarea acestor juniori care sunt dubli campioni naționali și vicecampioni naționali, dar pentru asta trebuie timp și răbdare. În cel de-al treilea rând, aducerea cât mai multor copii în cadrul clubului, și nu numai, aducerea lor aproape de handbal, car este marea mea pasiune de atâția și atâția ani. Prin urmare, clubul nostru va avea la fiecare nivel al juniorilor echipă participantă în Campionatul Național. Am ajuns la 140-150 de copii în clubul nostru de handbal, după ce în 2015 SCM nu avea niciunul.
Repet, nu contează cine va fi antrenor la echipa de Ligă Națională, ideea este ca acest club să rămână puternic, să aibă o bază importantă de copii și juniori, să le ofere continuitate, să producă jucători români de valoare capabili să evolueze în Liga Națională, nu doar la Timișoara, ci și în alte orașe din țară.
